Sfântul Ilie 2026: Tradiții, superstiții și un obicei unic păstrat în Moldova

Pe 20 iulie, creștinii ortodocși îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie Tesviteanul, prorocul care, potrivit credinței populare, aduce ploi, tunete și furtuni. Deși ziua este marcată de numeroase superstiții și interdicții, un obicei aparte, păstrat cu sfințenie în sudul județului Galați, demonstrează cât de viu este spiritul tradiției în Moldova. Peste 142.000 de români își sărbătoresc onomastica, iar Sfântul Ilie este, din 1913, și ocrotitorul aviatorilor.

Cine a fost Sfântul Ilie Tesviteanul?

Sfântul Ilie s-a născut cu peste 800 de ani înainte de Hristos, în ținutul Tesvi din Galaad, într-o familie de preoți. A trăit pe vremea regelui Ahab, când poporul Israel se închina idolilor. Tradiția spune că, la nașterea sa, tatăl prorocului a avut o vedenie: oameni îmbrăcați în alb înfășurau pruncul în scutece de foc și îi dădeau să mănânce o flacără – simbol al râvnei mistuitoare pentru Dumnezeu.

Considerat un mare făcător de minuni, Sfântul Ilie a salvat poporul Israel după trei ani și jumătate de secetă, primind de la Dumnezeu puterea de a „deschide și a închide cerurile”.

De ce este Sfântul Ilie asociat cu tunetele și fulgerele?

În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este descris ca un om gospodar, dar cu o fire aprigă. După ce s-a căit pentru păcate și a primit iertarea, a fost ridicat la cer într-un car de foc. De atunci, se spune că străbate cerul cu un car cu roți de flăcări, tras de cai înaripați, și lovește demonii cu un bici de foc. Tunetele și fulgerele sunt, astfel, zgomotul și armele cu care îi urmărește pe diavoli.

O altă credință spune că demonii se ascund pe pământ, sub copaci sau în trupuri de animale. De aceea, oamenii se tem de furtunile puternice și își fac semnul crucii când tună și fulgeră.

Ce nu este bine să faci de Sfântul Ilie?

Ziua de 20 iulie este însoțită de numeroase interdicții. În multe zone, oamenii evită să lucreze de teamă ca grindina să nu le distrugă recoltele. Se spune că cine muncește îl mânie pe sfânt, iar acesta poate trimite trăsnete și ploi puternice asupra gospodăriilor.

De asemenea, merele nu trebuie consumate înainte de această sărbătoare și nici lovite unele de altele, pentru a nu atrage grindina. Pe 20 iulie, merele sunt duse la biserică pentru a fi sfințite. În tradiția populară, ele sunt considerate „fructele Sfântului Ilie”, iar unele credințe spun că merele sfințite devin „mere de aur” pe lumea cealaltă.

Femeile merg la biserică și împart pomană din roadele gospodăriei pentru sufletele celor trecuți la Domnul. În unele zone sunt organizate praznice, iar bisericile se umplu de bucate aduse pentru pomenirea morților, în cadrul tradiției cunoscute drept „Moșii de Sânt-Ilie”.

Ce se întâmplă cu plantele de leac și busuiocul sfințit?

În dimineața zilei de 20 iulie, oamenii culeg plante de leac, în special busuioc. Plantele sunt puse la uscat în poduri sau cămări, în locuri ferite de umezeală. Busuiocul este dus la biserică pentru a fi sfințit. După întoarcerea acasă, în unele zone, acesta este ars, iar cenușa este păstrată și folosită în gospodărie, fiind considerată binecuvântată și cu rol terapeutic.

Tot de Sfântul Ilie, în unele comunități, ogoarele sunt stropite cu agheasmă pentru ca recoltele să fie bogate în anul următor.

Care este obiceiul unic păstrat în sudul județului Galați?

Unul dintre cele mai spectaculoase și mai puțin cunoscute obiceiuri de Sfântul Ilie se păstrează în localitățile Tulucești, Tătarca, Șivița și Ijdileni, din județul Galați. În fiecare an, oamenii care au pierdut pe cineva drag merg la cimitir cu un „pom” simbolic, pregătit special pentru pomenirea celor decedați.

Pomul este, de fapt, o creangă mai groasă, cu mai multe ramificații, de care sunt legate numeroase obiecte: colaci și pâini modelate în forme simbolice (porumbei, scări), haine, încălțăminte, prosoape, oglinzi și obiecte de uz casnic. Pe mormânt pot fi așezate găleți, lighene, scaune sau covoare – toate oferite de pomană celui trecut la cele veșnice.

Preotul trece pe la fiecare mormânt, pomenește defunctul și binecuvântează obiectele. După slujbă, toate lucrurile sunt date de pomană, iar creanga este legată de crucea mormântului și rămâne acolo. Potrivit păstrătorilor tradiției, pomul simbolizează un copac care a fost cândva viu și roditor, dar și continuitatea dintre viață, moarte și memoria celui plecat.

Poate fi această tradiție inclusă în patrimoniul UNESCO?

Artistul gălățean Paul Buța, meșter popular și actor, a studiat acest obicei timp de peste 12 ani și susține că tradiția merită cercetată și inclusă în patrimoniul național, ba chiar în patrimoniul UNESCO.

„Păstrăm cu drag acest obicei, de la strămoșii noștri. În fiecare an, de Sfântul Ilie pregătim pomul, îl gătim cu tot ce trebuie și venim cu el la cimitir. Este o bucurie și ne mândrim cu acest obicei”, spun localnicii.

Obiceiul, transmis din generație în generație, rămâne una dintre cele mai originale forme de pomenire din tradiția populară românească. Pentru comunitățile din sudul județului Galați, „pomul de Sfântul Ilie” nu este doar un ritual, ci o formă de a păstra vie memoria celor plecați.

Cum este marcată vara pastorală de Sfântul Ilie?

Sărbătoarea marchează și un moment important în viața pastorală tradițională. De Sfântul Ilie, apicultorii recoltează mierea albinelor. În unele comunități, această activitate era realizată doar de bărbați îmbrăcați în haine de sărbătoare, ajutați de un copil. După recoltare, familia și vecinii erau invitați să guste mierea nouă. Tradiția includea și servirea țuicii îndulcite cu miere, pentru belșug și prosperitate.

Ziua de 20 iulie este considerată mijlocul verii pastorale. În această perioadă, ciobanii se puteau întoarce pentru prima dată în sate și aduceau daruri soțiilor sau iubitelor – printre care furci de lemn pentru tors, lucrate cu migală.

Ce târguri și sărbători populare au loc de Sfântul Ilie?

În mai multe regiuni, ziua de 20 iulie este legată de târguri și petreceri câmpenești. În zona Sucevei, bâlciul de Sânt-Ilie de la Fălticeni era, încă din 1814, unul dintre cele mai importante evenimente comerciale, considerat al doilea ca mărime după cel de la Leipzig. Comercianți din întreaga Europă veneau la târg.

De asemenea, sunt organizate evenimente precum Târgul de Fete de pe Muntele Găina (județul Alba), „Nedeia mocănească” de la Covasna, „Târgul feciorilor” de la Săcele, „Nedeia de la Polovragi” și „Șezătoarea” de la Fălticeni.