Explozia dronei de la Constanța și golul securității energetice
Incidentul din Portul Constanța demonstrează cât de expuse sunt infrastructurile critice ale regiunii noastre. Pentru Republica Moldova și întreg spațiul european, independența energetică necesită reforme urgente și un răspuns coordonat la amenințările hibride.
Vulnerabilități expuse de un incident fără precedent
Explozia dronei maritime din Portul Constanța și alerta declanșată pe litoralul românesc au readus în atenție o întrebare vitală de securitate națională și regională: cine apără, de fapt, infrastructurile energetice strategice din Marea Neagră? În timp ce autoritățile caută răspunsuri după incidentul de vineri, expertul în energie Dumitru Chisăliță avertizează că nu există o structură unică responsabilă pentru protejarea platformelor offshore și coordonarea reacției în caz de atac sau sabotaj.
Responsabilități fragmentate, reacție incertă
Incidentul de la Dana 78 a arătat cât de rapid un obiect militar ajuns în apropierea unor infrastructuri critice poate provoca panică și poate mobiliza simultan Armata, serviciile de informații, Poliția de Frontieră, autoritățile portuare și structurile de protecție civilă. Totuși, lipsa de coordonare ridică semne grave de întrebare.
Cine coordonează răspunsul în primele 30 de minute după un incident? Cine are imaginea integrată asupra energiei, securității maritime, riscurilor cibernetice și amenințărilor hibride pentru infrastructura critică? Cine decide prioritățile dacă sunt afectate simultan platformele offshore, rețeaua electrică și aprovizionarea cu gaze?, se întreabă Dumitru Chisăliță.
Răspunsul, recunoaște expertul, este departe de a fi clar. Responsabilitățile sunt împărțite între numeroase instituții. Operatorii platformelor asigură securitatea industrială și controlul accesului. Firme private se ocupă de pază. Forțele Navale monitorizează amenințările maritime, Forțele Aeriene supraveghează spațiul aerian, iar SRI, SIE, Ministerul de Interne, Poliția de Frontieră și Autoritatea Navală au, la rândul lor, atribuții distincte.
Problema majoră este că nimeni nu coordonează exclusiv acest ansamblu.
Nu există nicio instituție care să aibă misiunea principală și/sau exclusivă de apărare a infrastructurilor energetice offshore și/sau onshore și coordonarea asigurării securității energetice, explică Dumitru Chisăliță.
Mai mult, nici măcar încadrarea juridică a unui incident și declanșarea mecanismelor de răspuns nu sunt suficient de clar definite, lăsând loc de interpretare și pierdere de timp prețios.
Neptun Deep și independența energetică a Europei
Avertismentul capătă o greutate aparte într-un moment strategic. În următorii ani, proiectul Neptun Deep va transforma România într-unul dintre cei mai importanți producători de gaze din Uniunea Europeană, o victorie esențială pentru independența energetică a continentului în fața presiunilor rusești.
Însă platformele nu vor fi amplasate în apele teritoriale, ci în Zona Economică Exclusivă, la aproximativ 170 de kilometri de țărm. Această diferență juridică este esențială.
Protecția unei astfel de infrastructuri este mult mai complicată din punct de vedere juridic și militar decât protecția unui obiectiv aflat pe teritoriul național, subliniază Chisăliță.
Statele noastre trebuie să se pregătească pentru scenarii pe care până de curând le consideram doar teoretice: atacuri cu drone maritime, sabotaje asupra conductelor submarine, operațiuni hibride sau atacuri directe asupra platformelor offshore.
Dacă mâine ar avea loc un atac cu drone maritime, un sabotaj asupra conductelor submarine sau o operațiune hibridă împotriva infrastructurii critice, în realitate probabil am avea o bâlbâ colectivă, notează șeful AEI.
O soluție veche de un deceniu, mai actuală ca niciodată
Soluția pentru această vulnerabilitate nu este nouă. Încă din 2016, Asociația Energia Inteligentă a transmis Guvernului României o propunere pentru înființarea unui Dispecerat Național de Securitate Energetică. Această structură ar fi trebuit să funcționeze permanent și să coordoneze răspunsul la incidente care afectează infrastructurile energetice critice.
Documentul avertiza încă de atunci că statul nu dispune de un veritabil centru nervos al securității energetice naționale și că informațiile sunt fragmentate între numeroase instituții și operatori. Mai mult, printre scenariile de risc enumerate în document se regăsesc explicit și atacuri asupra viitoarelor infrastructuri energetice offshore din Marea Neagră.
După explozia dronei maritime din Portul Constanța, problema nu mai este rezervată documentelor tehnice sau strategiilor NATO. A devenit o realitate concretă, de interes public imediat. România se pregătește să exploateze resurse vitale pentru Europa, într-o regiune aflată la doar câteva sute de kilometri de războiul din Ucraina.
Securitatea Mării Negre este vitală pentru traiectoria europeană a Republicii Moldova și a întregii regiuni. Construirea unui scut energetic eficient, integrat și capabil să respingă orice ingérență ostilă nu este doar o necesitate tehnică, ci o reformă esențială pentru a proteja viitorul nostru comun european. Întrebarea formulată de Dumitru Chisăliță rămâne fără un răspuns clar: cine apără platformele de gaze din Marea Neagră?