FSB preia controlul politic din Rusia. Armand Goșu: „Urmează faza represiunii dure”

Istoricul român Armand Goșu avertizează că excluderea partidului anti-război Iabloko din alegerile parlamentare ruse, printr-o decizie fără precedent a Curții Supreme, semnalează o escaladare a regimului autoritar de la Kremlin. Într-un interviu amplu, expertul explică modul în care FSB, serviciul secret rus, a ajuns să domine procesele politice, într-un context tensionat, cu potențial de protest în creștere în Rusia.

Cum a fost eliminat Iabloko din cursa electorală

Pe 10 august, Curtea Supremă a Rusiei a exclus partidul liberal pro-occidental Iabloko de la alegerile parlamentare programate pentru 18-20 septembrie, invocând finanțări din străinătate. Decizia a venit după ce partidul fusese deja înregistrat și apăruse pe buletinele de vot, o situație fără precedent în istoria recentă a Rusiei.

„Nu-mi amintesc ca vreun partid să fi fost scos de pe liste în ultimii 35 de ani printr-o decizie a Curții Supreme”, afirmă Armand Goșu, profesor de istorie politică la Universitatea din București. „Cred că nici administrația de la Kremlin nu s-a așteptat la așa ceva”, adaugă el.

De ce intervine FSB în jocul politic

Goșu subliniază că intervenția FSB în procesul electoral nu este normală, nici măcar pentru Rusia, un regim autoritar-electoral. „Procesele politice sunt tot mai controlate de către FSB, nu de către politicieni”, explică istoricul, referindu-se la Direcția a II-a a FSB, Protecția Ordinii Constituționale și Combaterea Terorismului, condusă de generalul Sedov, unul dintre puținii cu acces direct la Putin.

Competiția dintre FSB și administrația prezidențială

Potrivit lui Goșu, există o competiție acerbă între FSB și Departamentul de politică internă al administrației prezidențiale, condus de Serghei Kirienko. Acesta din urmă controlează listele electorale prin intermediul Ministerului de Justiție, dar FSB, mai ales după 2022, intervine tot mai mult în selectarea candidaților, sub pretextul securității naționale.

„Se pare că aproape 20% din numele de pe liste, în anumite regiuni, ar fi oameni desemnați de FSB”, afirmă Goșu, citând informații greu de verificat, dar care reflectă tendința consolidării influenței serviciului secret.

De ce a fost sacrificat Iabloko

Istoricul descrie un plan complex al Kremlinului: Iabloko ar fi trebuit să ia 3-4% din voturi, pentru a diminua potențialul de protest și a crea iluzia unor alegeri competitive. Însă, datorită poziționării pacifiste, partidul a explodat în sondaje, amenințând întreaga construcție politică reglată în ultimii 25 de ani.

„Securiștii, speriați de răsturnarea de situație, s-au dus la Putin să-l convingă că schema nu funcționează și că Rusia va fi cuprinsă de o revoluție colorată”, explică Goșu. Astfel, FSB a preluat controlul dosarului, ducând la decizia fără precedent a Curții Supreme.

Cum a ajuns FSB să aibă o influență atât de mare

Goșu explică fenomenul prin paranoia specifică regimurilor autoritare. „Toți sunt urmăriți, nimeni nu are încredere în nimeni”, spune el. În timp, Putin a început să fie suspicios față de vechii prieteni, iar securiștii și-au consolidat influența hrănindu-i acestuia paranoia.

„Securiștii devin paznicii tăi, crezi că ei te slujesc cu devotament, iar vechii prieteni te trădează”, descrie istoricul mecanismul. El subliniază că acest fenomen anunță „următoarea etapă a evoluției regimului autoritar, care presupune intrarea în faza represiunii dure”.

Ce înseamnă acest fenomen pentru Rusia și pentru Europa

Armand Goșu atrage atenția că acest episod trebuie urmărit cu atenție, deoarece reflectă o tendință îngrijorătoare: serviciile secrete ruse preiau tot mai mult controlul asupra proceselor politice, într-o țară cu un potențial de protest ridicat. Pentru Republica Moldova, aflată pe calea integrării europene, aceste evoluții reprezintă un semnal de alarmă privind ingerințele rusești în regiune.

„Intervenția FSB în jocul politic nu e normală, nici măcar pentru Rusia”, concluzionează Goșu, subliniind că democrația și statul de drept rămân valori esențiale, pe care Moldova le apără prin parcursul său european.