Profesorul Dan Solcan: „Copilul care va trăi 200 de ani s-ar putea să se fi născut deja”. Cum ne pregătim elevii pentru un viitor incert

Începutul anului școlar aduce din nou în prim-plan o întrebare esențială: la ce școală ne întoarcem? Pentru Dan Solcan, profesor de istorie cu peste 30 de ani de experiență la Colegiul Național „B.P. Hasdeu” din Buzău, răspunsul este unul incomod: o școală „prea puțin conectată la realitățile unei epoci în care evoluțiile sunt mai rapide ca niciodată”. Într-un interviu amplu, profesorul avertizează că sistemul educațional românesc rămâne periculos de în urmă într-o lume în care inteligența artificială și schimbările tehnologice redefinește totul, inclusiv durata vieții umane.

Solcan, desemnat Profesor MERITO în 2017, lansează un apel mobilizator: dacă școala nu reușește să le ofere elevilor abilitățile fundamentale pentru un viitor incert, riscăm să pierdem o generație întreagă. Mesajul său, însă, nu este unul pesimist, ci unul de speranță activă: schimbarea poate veni de la bază, de la profesori dedicați și de la comunități implicate.

Ce spune profesorul Dan Solcan despre starea educației?

Cu o carieră începută în 1993, Dan Solcan descrie școala românească drept un sistem „greoi și, în mare parte, ineficient”, care a făcut doar „ajustări superficiale” în ultimii ani. Deși recunoaște progrese precum accentul pus pe competențe, digitalizarea sau introducerea educației socio-emoționale, profesorul consideră că acestea sunt insuficiente raportat la amploarea schimbărilor globale.

„Intrăm într-o epocă în care transformările generate de explozia AI și de alte fenomene asociate vor fi radicale și extrem de rapide, așa încât anticiparea viitorului, dificilă și în trecut, va deveni practic imposibilă”, explică Solcan. În acest context, școala are un rol fundamental: acela de a-i ajuta pe elevi să dezvolte adaptabilitate, flexibilitate, creativitate, gândire critică, comunicare și colaborare.

De ce este școala românească în urmă?

Profesorul din Buzău identifică mai multe cauze structurale ale decalajului. În primul rând, politizarea cronică a educației, un fenomen prezent încă din 1989, care anulează ideea de competență. În al doilea rând, subfinanțarea sistematică, care face imposibilă atragerea și menținerea oamenilor de calitate în sistem.

„Am avut 10-11 miniștri în ultimul deceniu, fiecare încercând să-i arate celui dinaintea sa cum se fac lucrurile. Mai mult, am avut miniștri plagiatori sau de foarte slabă calitate”, spune Solcan, citând și eșecul programului „România educată” și rezultatele constant slabe la testele PISA. „Trăim încă în cultura notei și a examenului, favorizăm memorarea și reproducerea în detrimentul gândirii”, adaugă el.

„Copilul care va trăi 200 de ani” și noua paradigmă a educației

Într-un moment-cheie al interviului, Dan Solcan relatează o întâlnire care i-a schimbat perspectiva. La o conferință despre educație, futurologul Niko Herlin a lansat o idee tulburătoare: „Vă rog să vă gândiți că e foarte posibil să se fi născut deja copilul care va trăi 200 de ani”.

Pentru Solcan, acest mesaj nu este o simplă curiozitate, ci o schimbare de paradigmă. „Ni se comunica, de fapt, într-o manieră foarte plastică, o schimbare de paradigmă, faptul că intrăm într-o epocă a istoriei cu totul aparte”, explică el. În această ecuație, școala reală este „școala ancorată în viața reală”, iar sistemul actual, rămas în urmă cu 10, 20 sau 30 de ani, este incapabil să gestioneze provocările de mâine.

Ce îi determină pe profesori să renunțe?

Solcan vorbește deschis despre criza de motivație din rândul cadrelor didactice. Citează „Barometrul stării de bine a profesorilor, 2026”, care arată că 51% dintre profesori raportează stres frecvent la locul de muncă, 38% iau în calcul să părăsească sistemul, iar doar unul din trei reușește să mențină un echilibru între viața profesională și cea personală.

Profesorul mărturisește că el însuși a trecut printr-un episod sever de burnout în 2002, când a fost diagnosticat cu oboseală cronică. „Dacă vrem ca elevilor să le fie bine, trebuie să avem grijă ca noi, profesorii, să fim bine”, este lecția pe care a învățat-o și pe care o transmite colegilor săi.

De ce rămâne profesor după 30 de ani?

În ciuda dificultăților, Dan Solcan spune că „ar mai preda trei decenii, dacă s-ar putea”. Două motive îl țin la catedră: relația cu copiii și curiozitatea permanentă. „Educația este, în primul rând, o problemă de relație”, explică el, menționând cele aproape 30.000 de ore petrecute alături de elevi.

De-a lungul carierei, a inițiat proiecte inovatoare: Clubul 3,14, unde elevii explorează teatru, dans, fotografie sau jurnalism, și Media HDu, o platformă de producție media în cadrul colegiului. Recent, lucrează la un proiect despre relațiile intergeneraționale, în care adolescenții joacă într-o piesă de teatru alături de părinți.

Cum sunt elevii de astăzi?

Contrar clișeelor, Solcan respinge ideea că tinerii de azi ar fi inferiori generațiilor anterioare. „Nu am deloc senzația că tinerii cu care lucrez sunt mai puțin dotați decât cei din 2016, 2006 sau 1996”, spune el. Sunt, însă, diferiți: mai singuri, suprastimulați, cu o atenție mai fragmentată din cauza smartphone-urilor și a rețelelor sociale.

„Sunt cobaii unui nou mod de a trăi copilăria”, afirmă profesorul, citând lucrarea „O generație în pericol” a psihologului Jonathan Haidt. Cu toate acestea, îi descrie ca fiind sensibili, creativi, rezilienți și inteligenți. „Eu zic că se descurcă destul de bine”, concluzionează el.

Ce recomandări are Dan Solcan pentru viitorii profesori?

Pentru tinerii care se gândesc să intre în învățământ, Solcan are un mesaj clar: „Aveți mare grijă de relație și încercați mereu lucruri noi”. Nu recomandă această profesie oricui, ci doar celor care iubesc cu adevărat lucrul cu copiii.

„Nu vei fi ajutat de sistem. Ba, dimpotrivă. Dar niciun sistem nu te va putea împiedica să faci lecții minunate cu elevii tăi. Te vei izbi de tot felul de probleme, dar vei fi fericit de aproape fiecare dată când vei intra în clasă.”

Care este soluția pentru educația românească?

Deși critic dur cu guvernanții, Dan Solcan rămâne un optimist activ. El preferă să creadă în „schimbarea de la bază”, prin efort individual sau prin soluții colaborative precum cele propuse de organizații precum MERITO sau Teach for Romania. „Astfel de soluții funcționează de mulți ani, rezultatele sunt vizibile, progresul este cert și măsurabil”, subliniază el.

„Mă îngrijorează faptul că m-am obișnuit să nu mai aștept nimic de la guvernanți. Sper să mă contrazică noua reformă”, adaugă profesorul, lăsând loc speranței că o masă critică de profesori dedicați și comunități implicate poate produce, la un moment dat, schimbări importante în educația românească.

Întrebări frecvente despre starea educației în România

Ce este Programul MERITO și cum funcționează?

MERITO este o inițiativă non-guvernamentală care, de 11 ani, investește în educație, selectează și sprijină profesori excepționali din România. Profesorii MERITO sunt recunoscuți pentru performanțele lor și devin modele de bune practici în sistemul de învățământ.

De ce sunt importante rezultatele la testele PISA?

Testele PISA, organizate de OCDE, măsoară capacitatea elevilor de 15 ani de a aplica cunoștințele în situații reale. Rezultatele slabe constante ale elevilor români indică o problemă sistemică: școala favorizează memorarea și reproducerea, nu gândirea critică și creativitatea, competențe esențiale pentru piața muncii modernă.

Ce înseamnă „școala ancorată în viața reală”?

Potrivit profesorului Dan Solcan, o școală ancorată în viața reală este aceea care îi pregătește pe elevi pentru un viitor incert, dezvoltându-le adaptabilitatea, flexibilitatea, creativitatea, gândirea critică, comunicarea și colaborarea. Este o școală conectată la realitățile globale și la provocările generate de inteligența artificială și de alte fenomene tehnologice.