Agricultura la răscruce: fermierul care nu mai găsește potcovar

Gheorghe Lămureanu face agricultură de aproape jumătate de secol. Fermierul din Agigea lucrează alături de familia sa aproximativ 1.000 de hectare, într-o zonă unde seceta, costurile mari și regulile europene au transformat ultimii ani într-o provocare majoră. Pentru deplasările zilnice pe drumurile agricole degradate, el a găsit o soluție inedită: a cumpărat o șaretă și o iapă. Problema este că meseriașii care să întrețină această soluție tradițională au dispărut.

Drumuri avariate și întoarcerea la șaretă

Exploatația agricolă este modernă, dar infrastructura rutieră nu ține pasul. Drumurile pietruite și pline de gropi l-au determinat pe fermier să caute o alternativă practică pentru tranzitul zilnic.

„Mi-am cumpărat o șaretă și o iapă, cum mergeam odinioară, la începuturile profesiei, când eram agronom la CAP”, a povestit Gheorghe Lămureanu pentru Revista Ferma.

Inițiativa s-a lovit însă rapid de o realitate dureroasă a mediului rural: dispariția meseriilor de bază. Iapa are nevoie de potcovit, iar un fierar nu se mai găsește în zonă. „Nu am găsit fierar să potcovească iapa. Am dat sfară prin toate fermele. Acum am auzit că ar fi unul pe la Pecineaga”, a explicat agricultorul. Până va găsi un meseriaș, șareta stă nefolosită, iar potcoavele și cuiele le cumpără singur din magazinele de bricolaj.

Nevoia urgentă de reformă și profesionalizare rurală

Lipsa potcovarilor este doar vârful icebergului. Fermierul atrage atenția că în sate dispar și alte meserii esențiale, precum cele de rotar sau mecanic, ceea ce blochează viața de zi cu zi. Pentru a merge înainte, agricultura are nevoie de adaptare, investiții în irigații și politici aliniate la realitatea din câmp.

„Dacă nu ne vom schimba, dacă nu ne vom adapta și dacă nu vom crea condiții noi față de lucrurile pe care le-am învățat, n-o să avem succes”, a declarat Gheorghe Lămureanu.

Fermierul critică și starea proastă a drumurilor agricole, care îngreunează accesul către terenuri, mai ales în sezonul estival. „Șoseaua Canalului e plină de gropi și crăpături. Eu circul cu tractorul și combina poate o dată pe an și tot fermierii sunt de vină. Nu sunt bani pentru întreținerea șoselelor”, a adăugat el.

Terenuri nelucrate și provocările economice

Situația infrastructurii se reflectă și în economia locală. La Agigea, din cele aproximativ 2.000 de hectare de teren arabil, peste 100 de hectare stau nelucrate. Explicația este una strict economică: cheltuielile depășesc veniturile. Unii proprietari nu mai pot susține activitatea și preferă să colecteze doar subvențiile, renunțând la cultivarea efectivă a pământului.

„Dacă obțin venituri mai mici decât cheltuielile, tot pe pierzare, sigur, măcar așa se mulțumesc să ia subvenția”, a concluzionat fermierul. Povestea sa este un semnal de alarmă pentru întreaga regiune. Modernizarea agriculturii, atragerea fondurilor europene pentru infrastructură și reînvierea educației profesionale rurale nu sunt doar opțiuni, ci necesități absolute pentru un viitor prosper. Doar prin reforme și integrare economică fermierii vor putea privi cu încredere spre următorii 50 de ani.