Industria farmaceutică, cheia independenței europene: România produce doar 2% din necesarul de medicamente

Într-un context european marcat de crize sanitare și tensiuni geopolitice, securitatea aprovizionării cu medicamente devine o prioritate strategică. Dragoș Damian, director executiv al Patronatului Producătorilor Industriali de Medicamente din România (PRIMER) și CEO al Terapia Cluj, trage un semnal de alarmă: România produce doar 2% din necesarul de medicamente al Uniunii Europene, o vulnerabilitate critică ce necesită o schimbare radicală de paradigmă.

De ce trebuie declarată industria farmaceutică strategică?

Într-o declarație pentru News.ro, Dragoș Damian subliniază că producătorii locali de medicamente ar trebui considerați entități strategice, urmând modelul altor state europene. „Numiți această industrie industrie strategică, industrie de interes național. Producătorii din țară trebuie să fie entități strategice”, afirmă acesta.

Exemplele din regiune demonstrează beneficiile unei astfel de abordări. În multe țări din Europa de Est, producătorii de medicamente beneficiază de energie subvenționată, ceea ce duce la medicamente mai ieftine și mai accesibile pentru populație. „Țineți minte că noi stăteam cu amenințarea că se taie curentul la fabrici. În toate celelalte țări europene, medicamentele devin mai accesibile și mai ieftine pentru că au energie subvenționată”, explică Damian.

Ungaria, exemplu de bună practică în politica medicamentelor

Un exemplu elocvent vine din Ungaria, care a eliminat complet TVA la medicamentele compensate, o normă europeană mai veche. „Ceea ce înseamnă o ieftinire a medicamentelor, costuri mai mici pentru sistemul sanitar. Știți foarte bine ce a făcut România: a crescut TVA de la 9 la 11%. Și noi avem și o taxă, celebra taxă clawback, pe care o plătim între 15 și 25%. N-ai cum să ai acces la medicamente dacă, de fapt, tu pui obstacole”, declară șeful PRIMER.

Medicamentele generice: o soluție pentru accesul pacienților la tratament

Referitor la declarațiile premierului interimar Ilie Bolojan privind medicamentele generice, Dragoș Damian explică diferența esențială dintre acestea și medicamentele inovative. „Nu vorbim de diferențe de calitate, eficiență și siguranță. Vorbim de momentul descoperirii lor. Un medicament inovativ este descoperit de o companie farmaceutică, companie care investește uneori miliarde de euro în descoperirea și dezvoltarea medicamentului și el are o perioadă de patent undeva între 10 și 15 ani”, detaliază acesta.

După expirarea patentului, producătorii de medicamente generice pot fabrica același medicament la un preț mult mai mic, uneori chiar jumătate din prețul inițial. „La asta se referea premierul când a spus că un pacient care era pe un inovativ, care acum are generic, în locul lui se pot trata doi pacienți cu generice. Ăsta a fost contextul. Din păcate, declarația a fost scoasă din context”, precizează Damian.

Această evoluție inovativ-generic este benefică atât pentru pacienți, cât și pentru producători. „În momentul ieșirii de sub patent, medicamentele devin mult mai accesibile atât pentru pacient, cât și pentru sistemul sanitar. În același timp, producătorul de medicamente inovative este și stimulat să continue investițiile în cercetare-dezvoltare și să scoată un medicament nou, inovativ, pe piață”, explică expertul.

Medicamentele off-label și provocarea bolilor rare

În ceea ce privește bolile rare, Dragoș Damian atrage atenția asupra dificultăților întâmpinate de pacienți. „Sunt enorm de multe boli rare care nu au deocamdată un tratament”, afirmă acesta. În multe cazuri, medicamentele sunt prescrise off-label, adică în afara indicațiilor din prospect, bazându-se pe experiența clinică acumulată.

„Multe țări acceptă să nu fie doar riscul medicului prescriptor care prescrie acest medicament, ci să fie un risc partajat între autorități și medicul care prescrie și există o compensare a medicamentelor utilizate în boli rare”, explică Damian, exprimându-și speranța că Ministerul Sănătății și Guvernul României lucrează la astfel de reguli.

Problema principală rămâne însă lipsa investițiilor. „Companiile farmaceutice nu au suficienți bani să investească doar pentru câțiva pacienți. Și aici este și rolul autorităților, să investească și autoritățile sau să finanțeze partajat, cum spuneam, companiile farmaceutice, în așa fel încât să se găsească și medicații pentru bolile rare”, subliniază acesta.

Discontinuități tot mai frecvente la medicamentele generice ieftine

Piața românească de medicamente, dar și multe alte piețe europene, se confruntă cu discontinuități în aprovizionare, mai ales la medicamentele generice ieftine. „Există discontinuități permanent, mai ales pe medicamentele generice ieftine”, confirmă Dragoș Damian.

Cauzele sunt multiple: probleme tehnice și tehnologice ale producătorilor, cerere mare în alte țări, dar și creșterea speranței de viață care duce la un consum mai mare de medicamente. „Populația trăiește mai mult, populația poate să aibă un acces mai bun la medicamente și astfel, consumul de medicamente crescând, au crescut și discontinuitățile”, explică expertul.

Uniunea Europeană și „reshoring”-ul producției de medicamente critice

Uniunea Europeană a lansat „Critical Medicines Act”, o listă a medicamentelor critice pentru care statele membre au semnalat discontinuități. „Există discontinuități permanente în toate țările din Uniunea Europeană. Discontinuitățile sunt în special pe medicamente pentru sistemul nervos central, pentru medicamente reumatologice, pentru medicamente din zona cardiovasculară”, precizează Damian.

Soluția propusă la nivel european este „reshoring”-ul, adică readucerea producției de medicamente în interiorul UE. „În loc să importăm în Uniunea Europeană medicamentele, încercăm să facem fabrici de medicamente dedicate unor medicamente critice care să fie fabricate în Uniunea Europeană”, explică acesta. Același model este urmat și de Administrația Americană, care oferă stimulente producătorilor care investesc în Statele Unite.

România, o poziție extrem de vulnerabilă în producția de medicamente

Situația României este însă dramatică. „Toate exporturile de medicamente din România sunt mai mici decât exportul unei singure fabrici de medicamente din Ungaria”, avertizează Dragoș Damian. „Noi stăm foarte prost la capitolul producției autohtone de medicamente. România produce doar 2% din necesarul de medicamente din Uniunea Europeană.”

În ciuda faptului că multe țări și-au declarat industria farmaceutică drept industrie strategică încă de acum 10-15 ani, mai ales după pandemie, România nu a făcut acest pas. „Nu a știut să atragă investitori străini, nu a știut să dea capital autohton pentru ca antreprenorii români să facă fabrici de medicamente, pentru că nu e ușor să faci așa ceva. Și în momentul în care nu ai o strategie pe anumite domenii care sunt, la mintea cocoșului, trebuie să fie domenii strategice, evident vei sta cu mâna întinsă la vecini și vei trebui să iei de la ei”, subliniază Damian.

Avertisment: Unele medicamente ar putea dispărea de pe piață

Conflictul din Orientul Mijlociu și scumpirea materiilor prime și a substanțelor active ar putea duce la dispariția unor medicamente de pe piață. „Singurele efecte pe care le simțim sunt reprezentate de scumpirea pe lanțul de aprovizionare, atât a materiilor prime, a substanțelor active din medicamente, cât și a transportului acestor materii prime și materiale”, explică Dragoș Damian.

Prețurile la medicamente fiind plafonate, producătorii se confruntă cu costuri în creștere. „A crescut transportul de materii prime, au crescut, evident ca la toată lumea, în fabrici au crescut utilitățile, au crescut costurile cu forța de muncă și atunci anumite medicamente vor fi nerentabile și probabil, iată, suntem în situația de a ne gândi să le scoatem sau nu din fabricație”, avertizează acesta.

Consecințele ar fi grave: „Vor veni din import fie de la importatori care își permit prețuri mai mici, fie pe așa-zisele nevoi speciale la care se poate aplica orice fel de preț”, concluzionează Dragoș Damian.

Declararea industriei farmaceutice ca industrie strategică nu mai este doar o opțiune, ci o necesitate urgentă pentru securitatea sanitară a României și a întregii regiuni. Este momentul ca autoritățile să acționeze decisiv pentru a proteja sănătatea cetățenilor și independența strategică a țării în domeniul medicamentelor.